De sărbători, se deschid porţile Raiului şi pleacă, pleacă prea mulţi oameni buni.
De mulţi ani, de prea mulţi ani deja, în jurul meu golul se măreşte şi imi apasă bucuria zăpezii, bucuria Crăciunului, bucuria cadourilor.
Încerc disperată să adaug lipsei de oameni dragi, dar golul creşte cu fiecare an. De fiecare dată mai apăsător.
Când mai dispare câte unul, mă simt ca un ponton din lemn, deasupra unui lac superb înconjurat de brazi, puternic înmiresmaţi, căruia cineva îi taie pilonii. Şi mi-a tăiat atât de mulţi încât, cred că, în curând voi pluti pe acel lac.
Au rămas prea puţini ochi, aici pe acest pământ, în care să mi se oglindească dragostea în timp ce, acolo sus, trupa se întregeşte. Am ajuns să stau cu ochii în cer şi cu inima grea pe pământ.
Distincţia dintre prezent, trecut şi viitor este doar o iluzie, delimitată de prezenţa sau pierderea celor dragi, sau venirea altora.
Acuma ti-ai gasit sa ne strici sarbatorile?!?! Articolul asta se potrivea mai bine de Pasti (sa-ti fi raspuns ca invie ei … om vedea noi cand!). Acuma, abia s-or nascut!
Exista semn de smiley zambet-plansu?
Daca este aici ar trebui sa fie!