16
Apr
10

Fraierii nevinovati ai Revolutiei

Fraierii nevinovati ai Revolutiei

Categorie sociala : tineri cu varsta destul de frageda sa mai poata visa, adulti cu suflet fraged de copil, parinti iubitori de odrasle

Tinerii cu varsta destul de frageda sa mai poata visa, ajunsi pe pragul Revolutiei, au stat pret de cateva secunde si cu sufletul strans de emotie au sperat, au gandit ca va fi mai bine. Cum ? Nu stiau ! Dar ascultau vorbele batrinilor : De acuma va fi bine ! Intelepciunea batrinilor a fost intotdeauna la mare pret in avutia noastra nationala. Iar batranii au zis ca va fi bine !

Doar unul mai rasarit a zis „Pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani”, romanii sunt „stupid people” si vor mai trece 20 de ani ca ei sa se trezeasca.

De ce sa crezi ce zice unul cand gloata gandeste altfel. Plina de avant revolutionar si increzatoare in valoarea noastra ca popor, am fost profund jignita de aceste cuvinte . Azi as vrea sa ma plec respectuoas in fata omului ce a gandit cu 20 de ani inaintea vremii lui.

Acei tineri visatori s-au despartit in primele ore ale Revolutiei in doua divizii : divizia I- numita si „ Eu plec, eu nu mai suport rahaturile astea„ si divizia electro-statica „ Eu raman sa sting bècul„.

Divizia I – motto : „România este o ţară înconjurată de români.” (Nicolae Iorga)

„Eu plec„ si-au facut bagajele, putinele haine, adidasii, le-au indesat intr-o sacosa, s-au uitat tristi in portmoneu, s-au asezat pe sacosa cu sufletul greu. Erau prea multe de dus cu ei, amintiri, vise, sperante si multe trebuiau sa fie aruncate peste bord.

Dupa 20 de ani de munca grea, umilinte, privari materiale sau sociale, isi intorc ochii spre Romania, ofteaza si stiu ca AU LUAT DECIZIA CORECTA.

Divizia II – motto : „Nici o furtună, nici o invazie, nici un cutremur, nici o ocupaţie, nici o lovitură, oricât de dureroasă, de nimicitoare, nu a putut să-i clintească pe românii din Dacia Traiană. Nimeni şi nimic nu ne va putea smulge din ea.” (Ion Antonescu)

„Eu stau si schimb totul din radacina, eu voi schimba Romania, eu voi intra in NATO si UE„ s-a inscris la facultati particulare, a ramas si fara bani si umilit si fara facultate, a privit sau participat la toate zvarcolirile societatii romane cu tenta politica, nationalista sau miniereasca, a muncit pentru „minim pe economie in cartea de munca, restu’ in mana ca si asa nu ma apuca pensia !„, a trecut prin „demcratie cu fata umana„, satul de coruptie si anticoruptie, a revenit la soia si pesti congelati, prea batran in suflet sa se mai poata inrola in divizia „Eu plec„, ofteaza si spune plin de acreala si amareala in suflet „ AM LUAT DECIZIA CORECTA„ .

Adultii  cu suflet fraged de copil, parinti iubitori de odrasle, au stat si au cugetat, s-au uitat in ochii copiilor, au sperat pentru ei, au muncit si s-au luptat, macinati de ganduri si boli de visele frante si sperantele spulberate de neputinta noastra ca popor de a ne inalta, de a ne lepada de tarele noastre, de obisnuinta de a bate pasul pe loc marunt si fara folos. Ei stiau de mult ca sunt o generatie irosita, nascuta pentru a fi uitata de istorie, vanturata de politica prin diferitele sisteme socialiste (sau nu), capitaliste (sau nu).

Ei stau acum, dupa 20 de ani, cu un picior pe alte taramuri, munciti si folositi de greutatile tranzitiei interminabile, mintiti si pacaliti de toate campaniile electorale ale acestui stat democratic, capabili sa zambeasca cand aud de autostrazi terestre sau aeriene, dar contienti ca au luptat in van in acesti ani, ca suntem tot pe nicaieri, orbecaind ca orbul in Braila si spun soptit „ PENTRU COPIII MEI AM LUAT DECIZIA CORECTA„ .

Eu, dupa 20 de ani, ma gandesc necontenit la un singur lucru : AM INVATAT SA NE MINTIM LINISTITOR !

Minciunile mele preferate :

–          Copiilor mei le va fi mai bine decat mi-a fost mie

–          Strazile nu au gropi

–          Exista autostrazi

–          Suntem membri de vaza ai UE si NATO

–          Prima Proclamatie de la Timisoara a fost implinita, putem muri linistiti

–          Salariul meu imi ajunge, am un nivel de trai bun

–           Sunt mandra ca traiesc aici

TU CE PARERE AI ? CHIAR MA INTERESEAZA !

Daca pentru o secunda iti trece prin  cap ca pe tine nu te intereseaza toate acestea ca esti prea departe de aceste ganduri citeste randurile ce vor urma :

„Vă vorbeşte generalul-maior Guşe. Cetăţeni ai României noi, armata şi poporul sunt stăpâni pe situaţie aproape în întreaga ţară. Mai sunt cuiburi izolate de disperaţi care încearcă să ne distrugă ceea ce am cucerit. Nu au reuşit şi nu vor reuşi. Toată populaţia să treacă în linişte la lucru, pentru a putea aproviziona cu cele necesare copiii, bătrânii, femeile, întreaga populaţie. Să restabilim liniştea în aceste momente istorice, dar şi dificile. Vă rog să daţi dovadă de mult patriotism, de dragoste de ţară. Să instaurăm cât mai repede cursul nou al vieţii. Totul trebuie să intre în normal cât mai repede. Acţionaţi împotriva celor care încearcă să ne destabilizeze, împotriva celor care încearcă să spargă magazinele. Apăraţi valorile noastre naţionale. Să acţionăm pentru a asigura liniştea ţării, suveranitatea şi integritatea teritorială a României.”(Ştefan Guşă)

si dupa ce ti-ai sters lacrimile si ti-ai dres vocea, daca poti raspunde-mi la cateva intrebari:

  1. Suntem intradevar stapani pe situatie?
  2. Cine sunt disperatii?
  3. Chiar nu au reusit?
  4. Ai dat dovada de mult patriotism, de dragoste de tara?
  5. Suntem pe cursul nou al vietii?
  6. Ce inseamna normal, sa intre in normal?
  7. Care sunt valorile noastre nationale?

7 Responses to “Fraierii nevinovati ai Revolutiei”


  1. 1 Ionut H
    Aprilie 16, 2010 la 6:52 am

    e cel mai tare articol pe care l-am citit de muuulta vreme. sincer

  2. 4 AdiO
    Aprilie 16, 2010 la 8:27 am

    pe FB ti-am zis deja cate ceva. cand ma uit pe blogu altuia adineauri vad ceva ce zau a dat imagine gandurilor mele despre realitate: http://www.zoso.ro/2010/04/mndru-ca-sunt-romn.html articolul din spatele pozei sugestive e chiar interesant🙂

    Timpul trece. Brucan ramane.

  3. Aprilie 17, 2010 la 1:51 am

    Aş vrea să îl citez pe Ionuţ. Şi într-adevăr, unul dintre puţinele articole obiective, balansate. Fac parte din tagma celor care au plecat. Mă număr printre cei care şi-au băgat picioarele la un moment-dat (din diverse motive) şi au schimbat culorile alea ale stindardului – ATÂT DE DRAG! – pe nişte cârpe spălăcite. Am vândut rahaturi în Polonia în speranţa că am să ajung un mare afacerist. Am săpat, plantat, cules roşii şi castraveţi în Spania. Am spălat WC-uri în US. Ideea e că…cel mai bine e acolo unde ţi-e sufletul.

    Răspunsurile…vin de la cineva care vede peticul acela de pământ cu sufletul, aşa că tot ce e posibil sa fiu subiectiv.

    Suntem intr-adevar stapani pe situatie?

    Nu, şi nici n-o să fim. Suntem în rahat mare, împrumuturile luate de la CE vor trebui date înapoi. Aş zice că suntem în continuare o ţară bogată şi că mai e de unde fura, dar gândul negru din spatele minţii mele zice „nu”. Cred că s-a ajuns pe fundul sacului, e momentul lui „scapă cine poate”. S-au vândut poate 80% din ce se putea vinde, mai nou se fac gropi de gunoi la Năvodari în care depozităm mierda italiană. Cică vor să facă gropi de gunoi ecologice şi în Maramureşul Istoric. Şi dacă şi acel plai sfânt e întinat…

    Cine sunt disperatii?

    Pulimea. Tu, eu, ăia care, indiferent că au plecat sau au stat, au crezut. Ăia care au sperat zi de zi că mâine va fi mai bine. Tu că ai stat acolo şi ţi-ai distrus nervii gândindu-te ce le dai mâine să mănânce copiilor. Eu că am stat departe de cei dragi, de pădurile şi izvoarele ţării mele.

    Chiar nu au reusit?

    Ba au reuşit cu vârf şi îndesat. Au distrus cultura tradiţională Românească, au distrus producţia, au transformat ţara în stat de consum. Nu suntem mai presus de starea de vasalitate. Plătim bir, măncăm de la bulgari şi turci. Dăm fecioare şi feciori.

    Ai dat dovada de mult patriotism, de dragoste de tara?

    Habar n-am ce înseamnă să fii patriot. Am ajuns la concluzia asta. Să mori pentru ţară? Cine e ţara şi pentru cine să mor? Prefer, dacă trebuie, să mor pentru fiinţele pe care le iubesc. Dacă ele sunt ţara, atunci, da, am fost patriot şi am să fiu până în măduva oaselor. Dacă a fi patriot înseamnă să mor pentru Vadim, Băsescu, Boc, sunt cel mai mare nemernic pentru că n-ai să vezi. Am 41 de ani şi habar n-am ce înseamnă patriotismul de azi.

    Suntem pe cursul nou al vietii?

    Da. Suntem pe curs în jos, în aval. Gata să ne pierdem identitatea de popor. Ajungem să ne uităm frecându-ne la ochi la ţiganii îmbogăţiţi care fac nunţi cu elicoptere, la „tunuri” de miliarde de euro rămase fără vinovaţi – ai dracu, nimeni nu fură! – la un guvern care se scarpină în anus între două şedinţe anoste, imposibile, absurde, în timp ce tu şi tu şi tu mai cumperi o carte ca să-ţi înveţi copiii un Eminescu ce pare că a trăit acum 30 de secole (vezi mai jos).

    Ce inseamna normal, sa intre in normal?

    Normal înseamnă să poţi trăi decent în ţara ta şi să poţi muri liniştit. Să poţi merge liniştit pe stradă. Să existe o lege. Să fii plătit pe măsura lucrului pe care îl faci.
    SĂ AI O ŞANSĂ.

    Care sunt valorile noastre nationale?

    Alea care nu mai sunt.

    Spuna lumii large steaguri tricoloare,
    Spuna ce-i poporul mare, românesc,
    Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
    Dulce Românie, asta ti-o doresc.

    Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie,
    Tânara mireasa, mama cu amor!
    Fiii tai traiasca numai în fratie
    Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
    Viata în vecie, glorii, bucurie,
    Arme cu tarie, suflet românesc,
    Vis de vitejie, fala si mândrie,
    Dulce Românie, asta ti-o doresc!

  4. 6 Catalin Triff
    Aprilie 20, 2010 la 2:40 pm

    Mai ramane o intrebare care ar trebui pusa:

    Si atunci, CE FACEM?

    De unde incepem sa spargem buboiul? Va aminititi vulturii aia simpatici din desenele animate „Jungle Book”? Care stateau pe o craca si ziceau intruna „what we gonna do?”. Pana si aia, la un moment dat , l-au smuls pe Mowgli din gherarele tigrului, cu riscul de a suporta la urma razbunarea fiorosului Shere Khan.

    Chiar nu putem schimba nimic??

  5. Mai 3, 2010 la 11:03 am

    Si eu apartin acelora care au ales „Eu plec”. Poate am luat decizia asta prea drévreme.

    Cert e ca rindurile voastre lasa la mine sentimentul ca sinteti pesimisti. Clar, mie imi merge bine nefiind in tara de mult. Dar totusi cred inca si acum in puterea dorintei de a schimba ceva. Eu am facut-o pentru mine atunci si sint convinsa ca fiecare la el personal trebuie sa inceapa. Sigur, toti ceilalti sint vinovati, dar nu sintem si noi un pic?

    Urmaresc de ani de zile, rar dar regulat, cum se descurca romanii acum. Daca as putea l-as ajuta pe fiecare in parte. Dupa cum vedeti, partea romanca din mine mai este… Patriotism relevat la cei dragi care nu au putut alege drumul meu.
    Insa va rog sa nu credeti ca altundeva nu sint probleme. Sint destule, altfel positionate, altfel dureroase. Cei feriti cred ca sint aceia care reusesc sa fac un pas inainte pentru ei insisi si dorintele/visurile lor. Cine poate face un pas astfel v-a cistiga. Nu mult dar foarte important.

    Dora, eu una cred ca tu cu scrisul ai facut acest prim pas! Poate (sper mult!) am dreptate. Eu una sint mindra de tine si abia astept sa citesc tot exemplarul.

    Va doresc la toti respect pentru ce va doriti si putere sa incepeti sa realizati un pic din scopurile pe care vi le puneti! Restul vine pe urma ca de la sine.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: