Arhivă pentru Iulie 2010

29
Iul
10

Romania, dezamagirea mea!

Romania, singura tara din lume, unde de ziua nationala, ziua imnului, ziua tricolorului sau alte zile , oamenii se aduna pentru ca TREBUIE; pentru ca sunt platiti pentru asta, sau pentru ca nu au altceva ce face. Asta in cazul in care stiau sau au fost informati de cineva (de mass media nu) ca se organizeaza o manifestare.

Romania, tara unde de ziua imnului, la Prefectura Maramuresului, fanfara canta ‘Santa Lucia’!

Bravo!

Suntem galactici!

Ati vazut vreun roman care sa strige ” TRAIASCA ROMANIAAA!!!!!!!”

Eu nu.

Si nu cred sa apuc sa vad, desi vad bine inca.

Cred ca mai degraba acest stat se va autodesfiinta de rusine.

Asta se va intampla!

Daca va exista vreodata un roman care sa calatoreasca in timp, il rog frumos sa mearga la Burebista, Decebal, Stefan Cel Mare, Mihai Viteazu si in special la Al Ioan Cuza si sa le spuna SA NU SE OBOSEASCA, PENTRU CA NOUA NE E RUSINE CA SUTEM ROMANI!

Dragi stramosi ilustri, ati gresit, trebuia sa stati in banca voastra, ne e rusine de noi, de voi, de tot!

Anunțuri
22
Iul
10

E greu sa fii mama!

Eu mi-am analizat mama, de-a lungul a 37 de ani de viata, pana ce m-am plictisit si am devenit si eu mama. Si pentru ca mi-a placut am mai facut-o odata. Acum imi analizez copii, ii compar cu ceilalti, ma analizez pe mine in postura de mama si ma compar incontinuu cu alte mame. Asta poate fi un semn sigur ca sunt relaxata. Se poate.

Am avut de curand o zi mai neasteptata. O zi in care a fost inmormantat un copil din vecini, un prieten al fiului meu. E ingrozitor sa iti ingropi copilul, e ingrozitor ca acesta sa nu fi trait deajuns sa isi vada visurile implinite. Ale lui si ale mamei lui. Nu credeam vreodata ca ceva poate sa oblige o mama sa aleaga intre copiii ei. Si totusi moartea poate. Am vazut o mama distrusa aplecata peste sicriul fiului considerat sanatos, viitorul sprijin la batranete, urland catre Dumnezeu:

– De ce pe asta Doamne? De ce?

Pe aceasta mama aplecata peste sicriul fiului ei, nu reuseau nici familia si nici groparii sa o desparta de fiul ei. Se uita cu dragoste la micul corp desfigurat si albastru inundat de soarele necrutator.

De ce ingaduie Dumnezeu sa moara copiii?

Pe de alta parte insa, in aceeasi zi era ingropata o mare vedeta, o mama ce s-a sinucis, o mama care nu a vrut sa isi creasca copilul. O mama ce si-a condamnat copilul la o viata fara dragostea ei, fara ajutorul ei.

Sa fie aceste doua stari marginile intre care se scurg vietile noastre ca mame?

Am considerat puterile unei mame mai mari decat supranaturale, dar iata ca am gasit doua limite, doua ingradiri care pot fi mai puternice decat dragostea unei mame: moartea unui copil (lucru pe care pot sa il accept) si prea marea dragoste de sine, incapacitatea de a te sacrifica pentru copilul tau ( lucru pe care nu pot sa il accept).

De fapt a fi mama e o proprietate naturala cu care te nasti sau nu. Nu poate fi invatat, poate fi doar perfectionat.