28
Dec
10

Dora şi statul român

„Statul nu este responsabil pentru fiecare cetăţean în parte. Orice român are resurse să-şi poarte singur de grijă”

Traian Băsescu

Ştiu că această declaraţie a fost dată de mai mult timp şi stiu că a deranjat pe mulţi. Poate a fost scoasă din context, dar poate reflectă un adevăr crunt.

Nu am cunoştinţe aprofundate de drept, dar ştiu un lucru: cetăţenii unui stat îl reprezintă aşa precum şi statul îi reprezintă pe cetăţenii săi. Este o dublă legătură fără de care nu pot să existe termenii de stat sau de cetăţean.

Statul trebuie să asigure nevoile cetăţenilor, să urmărească un bine public şi să fie implicat în atingerea intereselor comunităţii pe care o reprezintă.

Preşedintele nostru este democrat liberal.

Liberalismul susţine că fiecare individ este capabil să-şi urmărească propriul scop în viaţă şi să acţioneze în funcţie de resursele de care dispune pentru a-şi îndeplini dorinţele. Statul nu trebuie să-şi propună asigurarea fericirii tuturor cetăţenilor şi, de altfel, nici nu ar putea să ducă la îndeplinire acest deziderat, spun liberalii.

Citind cu atenţie această definiţie, încerc să îl iert pe preşedinte.

Dar, mai sunt şi alte definiţii şi citindu-le starea de confuzie îmi creşte.

1. DEX:

STAT1, state, s.n. 1. Organizaţie politică a clasei economiceşte dominante, care are ca scop apărarea ordinii economice existente şi reprimarea împotriva altor clase;

2. Statul este o organizaţie politică formată din reprezentanţi ai populaţiei de pe un anumit teritoriu, care sunt investiţi cu atribuţii de putere, care constau în posibilitatea de a putea lua decizii obligatorii, în numele întregii populaţii, decizii concretizate în norme de drept sau în acte de aplicare a dreptului care, dacă nu sunt respectate de bună-voie, sunt aduse la îndeplinire prin forţa de constrângere.

3. Definiţia statului contemporan dată de Max Weber

Criteriul fundamental de definire a statului în concepţia lui Weber este mijlocul specific folosit: violenţa. Dezvoltarea conceptului de „stat”, specifică mai ales perioadei moderne, introduce un element nou şi anume „constrângerea legitimă” cu care este asociată puterea politică. Dar diferenţa specifică faţă de alte grupări politice decât statul nu rezidă doar în acest instrument care este violenţa. Caracteristica definitorie a statului nu este monopolizarea violenţei legitime, ci monopolizarea acesteia într-un anumit spaţiu. În Economie et societe, Weber susţine că „o organizare de dominaţie este o organizaţie politică atunci şi atâta timp cât existenţa sa şi validitatea reglementărilor sale sunt garantate în mod continuu în interiorul unui teritoriu geografic determinabil de aplicarea şi de ameninţarea unei constrângeri fizice din partea unei direcţii administrative.”

Am învăţat multe din aceste definiţii, dar am rămas cu un gust amar.

Deci nu mai este vorba de binele public ci „de a putea lua decizii obligatorii, în numele întregii populaţii,  care, dacă nu sunt respectate de bună-voie, sunt aduse la îndeplinire prin forţa de constrângere”.

Nu mai este vorba de implicarea în atingerea intereselor comunităţii ci de „apărarea ordinii economice existente şi reprimarea împotriva altor clase”.

Dar despre drepturile şi obligaţiile statului  ce găsim?

În Constituţie scrie foarte clar:

ARTICOLUL 17
Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.

Intrebarea mea este: dar in ţară? Nuuuuuuuu?

Cetăţenii români se bucură(????) de protecţia statului român, dar aceasta nu este o obligaţie pentru statul nostru şi, oricum nu se referă decât la străinătate.

De ce?

Eu ca şi cetăţean am drepturi şi obligaţii. Multe. Şi sunt vegheate de statul român.

Dar pentru că este vorba de o dublă legătură înseamnă că drepturile mele garantate înseamna obligaţii garantate pentru stat.

Uite dreptul meu privitor la nivelul de trai:

ARTICOLUL 47
(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

Îhî.

Când?

Serios?

Deci este responsabil pentru nivelul nostru de trai?

Deci este responsabil pentru ceva, căci asta doream să demonstrez.

Statul este responsabil pentru fiecare în parte, scrie în Constituţie, nu îi o vorbă în vânt.

Normal că fiecare dintre noi are resurse să se descurce singuri, deoarece Dumnezeu ne-a făcut aşa, nu pentru că ne-o spune preşedintele!



0 Responses to “Dora şi statul român”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: